Cu o experiență în calitate de consultant în management, Sandra Jitianu sprijină companiile să-și organizeze resursele umane, să-și optimizeze procesele și să-și analizeze cultura organizațională. În același timp lucrează cu profesorii din mediul rural din dorința de a aduce o mentalitate orientată spre creștere la clasă.
Din 2017 este expert la EA – The Entrepreneurship Academy și predă cursul de Presentation Skills. Sandra își ajută studenții, printre altele, să-și gestioneze emoțiile sau să învețe cum să-și structureze discursul pentru a fi ușor de urmărit.
Pentru că există două tipologii mari de oameni atunci când vine vorba de vorbitul în public, am întrebat-o pe Sandra care sunt secretele unei comunicări eficiente atunci când ești introvertit sau extrovertit. Let’s take a look!
Cunoaștem cu toții oameni inteligenți care nu reușesc să se conecteze bine cu ceilalți. Din cauza asta le este mult mai greu să-și ducă planurile la îndeplinire. De ce? Pentru că suntem toți parte dintr-o rețea, și ca în orice rețea, cu cât legăturile funcționează mai bine, cu atât mai repede și ușor se propagă informația.
Deci dacă vrei să-ți poți expune ideile astfel încât lumea să te înțeleagă rapid, eventual să și accepte ușor ce propui, ai nevoie să comunici bine. Mai ales dacă ești antreprenor și treaba ta e să pui cap la cap resurse și idei pentru a crea ceva ce vrei să ajungă la clientul tău rapid și cu efort minim.
Indiferent dacă ești introvertit sau nu, emoții are cam toată lumea. Una dintre tehnicile cele mai eficace pentru a potoli reacțiile sistemului nervos autonom la stres este să respiri adânc și puțin mai rar timp de câteva minute. Mi-am luat un instrument de biofeedback de la HeartMath Institute și am testat pe pielea mea cum se reglează ritmul cardiac atunci când respiri adânc.
În ultimii ani s-a mai testat o metoda care suprimă activitatea amigdalei, centrul fricii din creier: mișcarea ochilor de la stanga la dreapta, pentru un anumit timp. Tehnica se numeste EMDR (Eye Movement Desensitization Reprocessing) și se face desigur înainte de eveniment, nu în timpul lui. Sunt studii serioase pe tema asta, publicate inclusiv în revista Nature.
Vă spun ce funcționează la mine: mut „reflectoarele” de pe mine pe cei în fața cărora susțin prezentarea. Adică în loc să mă gândesc că eu sunt pe scenă și se uită toți la mine, îi pun pe ei pe „scenă”: au venit să înțeleagă ceva și rolul meu e să îi ajut. Când mă gândesc în felul ăsta toată atenția mea se focusează pe ei și energia se mută de la stresul și îngrijorarea mea către cum pot să-i ajut pe ei mai bine. Nu mă mai simt observată, ci am ceva de rezolvat – și atunci intru în problem solving mood.
Vocea o au, ideea e doar s-o lase să iasă. Ce am observat eu din proprie experiență în fazele mele introvertite este că atunci când aveam de prezentat ceva în fața unui public care mă intimida mă refugiam într-o zonă generală – așa stau lucrurile, astea sunt datele, așa „se” face. Or, mai plicticos de atât nu se poate! Chiar și atunci când prezinți rezultatele unei cercetări, să zicem, lumea vrea să audă părerea ta, punctul tău de vedere personal asupra a ceea ce expui. Poveștile și exemplele personale sunt sarea și piperul într-un discurs, și fix chestia asta e dificilă pentru introvertiți.
Primul pas este să devină conștienți de nivelul lor de energie și să ia ei decizia dacă vor să îi dea drumul pe de-a-ntregul în timpul prezentării. E bine să ai un nivel de energie mai mare decât cei cu care stai de vorbă – nu exagerat, că devii obositor, dar 5-10% în plus nu strică. De fapt energia, cât o fi ea de mare, e bine venită, cu condiția să fie bine canalizată. Chiar recomand să intri cu nivelul de energie sus (există tehnici și pentru asta). Totuși, avântul și energia speakerului nu vor ține niciodată loc de claritate a mesajului sau structură logică a discursului.
Tehnicile sunt cam aceleași: pregătire temeinică, intro și final bine stabilite în avans, respirație adâncă, focus pe auditoriu, micro-pauze pentru tras suflul și adunat gândurile.
Pentru că de obicei se simte bine când are de a face cu mulți oameni, o persoană extrovertită ar putea să se bazeze pe șarmul sau abilitățile sale de a improviza și să nu se pregătească suficient pentru discurs. Și mai sunt două situații care pot apărea în cazul cuiva căruia îi place să vorbească: fie sare de la una la alta și riscă să-și zăpăcească ascultătorii pentru că n-are fir roșu, fie spune verzi și uscate, „de umplutură”, și lumea începe să se plictisească sau, mai rău, să se enerveze.
Un discurs e de succes atunci când și-a atins scopul. Deci punctul unu e să știi ce-ți dorești cu acel discurs. Al doilea punct e să știi cu ce fel de oameni stai de vorbă. Sună banal, dar e puțină lume care se gândește la asta conștient și sistematic.
Un pitch va fi de succes dacă cei care te ascultă sunt dispuși să investească în business-ul tău, sau măcar să te recomande cuiva mai departe. Fiind vorba de obicei de oameni ultra raționali și cu puțin timp la dispoziție e nevoie de concizie, claritate și date concrete din surse credibile.
La un interviu oamenii vor căuta să vadă, dincolo de cât știi, și cât de bine se poate lucra cu tine. Deci ar fi bine ca discursul să dea voie interlocutorului să vadă ceva și din partea ta umană.
Teama te va acapara cu siguranță, dar poanta e să n-o lași să-ți dicteze alegerile viitoare. Adică da, n-a ieșit bine, dar mergem înainte, preferabil cu ceva învățăminte la purtător. Și de fapt, dacă stai să te gândești, dintr-o prezentare care n-a ieșit bine ai mai multe de învățat decât dintr-una ireproșabilă. Deci, recomand să-ți iei acele minute dureroase să te uiți cu lupa la „eșec” și să te hotărăști care sunt cele două sau trei aspecte la care vrei să lucrezi data viitoare.
Practice, practice, practice. Cere feedback după fiecare prezentare – de la colegi și de ce nu, chiar de la persoane din audiență cu care poți deschide o discuție la final. Ce ai apreciat la prezentarea mea? Ce să fac diferit data viitoare? M-aș mai uita apoi la câte o înregistrare a prezentării mele, cât o fi de cringe. Așa face și Beyonce după fiecare concert, în ideea că va găsi mereu ceva de îmbunătățit.
Da, tot apropos de cum îți poți dezvolta abilitățile de a vorbi în public: nici nu e nevoie să aștepți ocazia unui discurs în toată regula. Profită de orice intervenție de 2-3 fraze legate și analizeaz-o conștient: Ce argumente ai ales? Cum ți-ai înlănțuit frazele? Cum ai susținut privirile? Unde te-ai uitat pe când vorbeai? Cum stăteai? Ce făceai cu mâinile? Ce tonalitate ai folosit? Și ce reacție au avut cei cu care discutai? Dacă poți să-ți ții o parte a minții alertă la lucrurile astea și să hotărăști conștient ce vrei să păstrezi și ce vrei să faci altfel data viitoare, se cheamă că te antrenezi.
